Totul e unic – Replica

Asa cum va spuneam saptamana trecuta in discutia despre masura in care ceva este unic sau nu, am primit o replica de la acelasi prieten.

Mi-a spus ca “bine, bine dar tu incerci sa spui ca sunt doua feluri de unic aici”:

a) unicul banal

b) unicul exceptional

Nu, nu impart unicul in 2 categorii, nici macar in 2 nuante. Doar modul in care privim si receptam ce este unic in jurul nostru.

Toate florile din gradina sunt unice si toti cei 6 miliarde de oameni ai planetei sunt unici fiecare in felul lui. Trec peste orgoliul personal (numai unu ca mine pe pamant! Ca mine nimeni altu’) si ocolesc intentionat orice argument teologic (fiecare fiinta pe pamant este o creatie unica a lui Dumnezeu) de teama unor controverse interminabile.

Plecand de la exemplul de mai sus cu gradina de flori, eu consider ca daca atribui unicul unei mase intregi, atunci nu mai este potent, nu mai este o calitate, este doar o simpla trasatura.

Daca spun ca orice individ este unic in aceasta situatie, atunci este la fel de caracterizant si de important pentru respectiva persoana ca si cum as spune ca are parul saten.

Cand pui stampila unic pe ceva, atunci te astepti la un “ceva” deosebit si insemnat, nu la o trasatura general valabila (implicit banala in acest context)

Sper ca m-am facut inteles ca nu incerc sa spun ca exista unic si Unic cu “U” mare, fiindca deja ar trebui sa refac definitia din dictionar in acest caz.

Publicitate

Totul e unic

Dupa ce mai discutasem cateva chestii pe parcusul zilei cu un bun prieten de-al meu ajung la urmatorul set de  SMS-uri:

Eu: Mi-ar fi placut sa fiu  contemporan cu Sinatra; si cu Freddy Mercury, dar e octombrie si el nu ma intereseaza (contemporan de generatie, nu ma refer la cativa ani cand el canta si eu invatam sa scriu).

El: Degeaba contemporan fizic, e nevoie de mult mai mult de atat.

Eu (explicativ intr-un ton usor pe nas): Era subinteleasa idea ca odata contemporan, as interactiona si m-as bucura de toata atmosfera creata de magnitudinea talentului. Spectacole…nebunii! Needless to say I should have been born in the US for that. PS: tre sa mai revad The Rat Pack!

El: Ai spectacole si acum, le ratezi cu desavarsita nonsalanta.

Touché! Chiar le ratez pe mare parte din ele, dar nu de asta era vorba. In plus, ma atac putin si nu pot sa las avantaj partii adverse, asa ca vin cu urmatoarea replica ca si cum ma lasa rece ce mi-a zis:

Eu: Lasa, lasa…aici era vorba de Frank. Frank e unic!

El (impasibil si scurt): Totul e unic!

***********

De aici incepe povestea mea din seara asta, pentru ca nimic nu este mai relativ pe fata pamantului decat unicitatea (hmm…poate frumusetea, si ma refer strict la frumusete, nu la estetic). Teoretic ai dreptate draga Ovidiu, totul este intr-adevar unic. Insiruirea asta de cuvinte de la primul paragraf pana aici este unica, fara asemanare, nescris de nimeni altcineva. Pana aici pot fi de acord pentru ca rezuma definitia de unic doar din punct de vedere