Toleranta opiniei

Nu sufar sa imi dicteze altcineva ce e de facut si ce trebuie urmat. Nimic nou, cu totii avem aceasta vanitate. Sunt sigur.

Insa pentru mine problema este mai complexa decat un orgoliu lezat; ea aluneca in invadarea spatiului meu personal. Chiar daca vorbim de un spatiu personal intelectual, tot imi este greu de suportat ca cineva sa-mi cenzureze ideile pentru a si le promova pe cele proprii. Nu am inteles niciodata de ce oamenii isi pierd atat de usor simtul situarii intr-o discutie si transforma dialogul in tribuna convingerilor personale. Atunci cand urmaresc fortat sfatul cuiva sunt intr-o primejdie iminenta, pentru ca sfatul este al lui, dar punerea in practica este a mea. Deci revin la idea ca nu este vorba de orgoliu, ci de modul in care constrans de imprejurari ajung sa imi asum

Publicitate