De ce citim?

Recent am urmarit o emisiune TV cu acest subiect: motivele pentru care fiecare din noi ne asezam cu o carte in mana din cand in cand. Eram curios sa aflu un raspuns personal, asa ca am lansat aceasta intrebare catorva bloguri prietene. Va las mai departe sa cititi raspunsul fiecarei persoane – forta care impinge pe fiecare nu este indentica, evident, asa ca aruncati o privire peste fieacare din ele.

O sa incep cu propria mea motivatie mai intai. Pe scurt pot raspunde la fel ca multi din voi: din curiozitate, din dorinta unei imbogatiri intelectuale, iar uneori sunt carti care le-am citit doar de colectie. Daca incheg insa aceste imprejurari intr-un sir de ganduri, stiu ca literatura are puterea de a crea un flux de constiinta. Fiecare carte citita mentine o stare de veghe si impiedica spiritul sa alunece in amortire. Atunci cand citesc o fac pentru ca sunt sigur ca o sa gasesc sensuri noi, interpretari diferite  unor lucruri cu care ma intalnesc de altfel zilnic.

Cristina V. – Eu citesc pentru ca asa am ocazia sa vizitez locuri nebanuite si/sau nedescoperite, pe care le gasesc doar in imaginatia mea, si care ori exista, ori nu, in realitate. Doar astfel pot sa ma infrupt din peisaje exotice, nicidecum mergand in excursie, pentru ca la aia trebuie bani.

Adina – N-am la dispozitie pe zi decat vreo doua ore de alocat cititului intr-un cadru destul de locomoto-livresc: ratb, metrou, desi as putea fura din timpul nocturn dedicat filmelor, dar neah
reading is for daylight, movies are for midnight.
Deci unu la mana umplu o lacuna, care in lipsa cititului ar fi o banda idioteasca repetitiva de cladiri si oameni pe care ii vad zi de zi, asta ar fi stratul ala prim, invelisul protector, cu cat decojeasc ceapa (gunter grass style of course) si cu cat cobor mai danteste pana la the very miez, a citi pentru mine e ca buletinu’ de stiri, ala d pe postu specializat in asa ceva (gen CNN) ma tine la current cu miscarea “curentilor” de idei, imi delimiteaza barierele paradigmatice si imi ofera un cod intru decriptarea lumii, asta pentru ca incerc sa citesc cat mai multa literature autohtona (si cat mai asiatica posibil) caci ce poate fi mai dermic decat o scriitura a timpului tau.

Anca H. – De mică mi-au plăcut cărţile, am început să devorez orice propoziţie din următorul moment în care am învăţat să leg cuvintele de pe hârtie. La început mă fascinau lumile de poveste, după care am început să-l citesc pe Dickens deoarece trăiam alături de personajele lui, l-am iubit pe David Copperfield, am râs şi am suferit alături de el, am urât pe cei ce-l asupreau. Atunci visam să ajung în organizaţii de pace să salvez copiii asupriţi care nu aveau acelaşi noroc ca al meu: o familie care mă iubea deşi am trecut prin greutăţi. De-a lungul vremii cărţile au devenit cei mai buni prieteni ai mei, oamenii mă dezamăgeau prin superficialitate şi răutate. Datorită lor descopeream lumi de vis, oameni deosebiţi, adevăraţi eroi. Multă vreme am fost văzută ca antisocială din această cauză. Acum citesc poate tot datorită aceloraşi motive. Învăţ să mă descopăr, să-mi accept limitele, să cunosc oameni şi locuri pe care poate nu voi avea niciodată ocazia să-i văd în faţa ochilor. Îmi place să privesc dincolo de cuvinte, să-mi imaginez, pe lângă informaţiile acumulate, vieţile personajelor sau autorilor. Să văd drama pentru a nu da în superficialitate, să mă bucur la momente frumoase pentru a fi conştientă că dincolo de aparenţele unei lumi bolnave există şi lumină. Poate chiar aceste fraze sunt superficiale, căci uneori nu pot exprima ăn cuvinte simţămintele trăite şi datorate lecturii. Dar sper că mai sunt oameni ca mine care se dedică nu numai cunoaşterii ci şi dezvoltării lor ca om. Iar cărţile pot face multe…

Raluca Ungureanu – Curiozitatea mea nu are limite. De aceea am decis sa mi-o stapanesc prin citit. Asa aflu mult mai multe lucruri si amanunte noi, decat daca as sta la taclale cu cineva. Desigur, nu resping nici aceasta forma, dar o prefer pe prima. Ma intereseaza cum au trait alti oameni, ce au simtit ei in anumite momente. Eu una as intra in vorba cu fiecare om de pe strada sa il intreb despre viata lui, pentru ca fiecare om este o carte, are o viata unica. Desi acest lucru nu prea e posibil acum, mai ales cand oamenii au mult mai multe griji, temeri si sunt neincrezatori. Asa ca imi raman cartile. Ele imi dau cele mai bune raspunsuri.

Ioana – In primul rand m-am apucat de citit din sete de informatii, 10% cred ca sunt cartile  de beletristica, restul sunt cu iz stiintific. Partea buna sau rea este ca atunci cand te apuci de citit despre un subiect vrei sa afli mai multe, iti dai seama ca stii prea putine si uite asa te trezesti ca ai luat un teanc de carti care astepta sa fie citite in timp record :D. Ca sa nu o mai lungesc, motivatia mea este curiozitatea.

Anca – Timpul nostru e limitat, poate prea limitat de restrictii, obligatii la care suntem constransi in vederea accederii la un anumit statut social. Tocmai din acest motiv, in diverse situatii, pentru a ma lasa prada unei fericiri de moment – o lectura placuta, un film bun, o plimbare lunga si datatoare de bine – ma vad nevoita sa sacrific alte experiente in detrimentul unor asemenea placeri. Astfel, ajung sa apreciez mai mult un moment de delectare in paginile unei carti.
Citesc pentru ca ador sa visez, sa ma transpun cu toata fiinta in continutul epic al cartii, sa ma identific, prin traire, cu personaje fictive, sa ingradesc iluzii intr-un univers paralel, sa uit de mine, pentru o vreme…

Terra Ioana – Citesc aproape orice în timpul zilei. În tren în drum spre facultate, în gară când aştept trenul să mă întorc acasă, la facultate în pauzele dintre cursuri, acasă de obicei citesc doar când nu îmi merge pc-ul, admit. Asta în timpul zilei. Noaptea, când n-am somn, citesc Cioran. Dar numai noaptea. Pentru că acestă perioadă a “zilei” îmi induce o stare de linişte, împăcare şi deschidere mai mare către ceea ce citesc. Iar filosofia, oricat am fi de evoluaţi, necesită o deschidere mare, de aceea profit de starea pe care o am în impul nopţii. Am încercat să-l citesc pe Cioran şi ziua dar n-are acelaşi farmec şi nu găsesc la fel de multe conotaţii.

Evergreen –  Citesc pentru celalalt univers, fictional, care devine parte din realitatea mea. Citesc pentru ca-mi face placere, pentru ca ma identific cu unele personaje, pentru ca pot sa traiesc povesti… citesc pentru sufletul meu, pentru a cunoaste mai mult, pentru a cauta raspunsuri sau chiar intrebari

Alexandru Husaru – Citesc pentru că-mi plac imaginile semi-conturate din minte, citesc pentru că aflu și pentru că în timp ce o fac, pot să pictez. Citesc pentru a auzi cu mintea, pentru a vedea cu creierul și pentru a înțelege cu sufletul. Citesc pentru că îmi place să fiu și pentru că-mi place să înțeleg și cum sunt alții. Citesc pentru a mă dezvolta, citesc pentru că iubesc limba mea română și pentru că ador cuvintele înșiruite care dau atât de multe, frumoase și felurite sensuri.

Sunteti liberi sa adaugati sau sa reluati opiniile in comentarii.

Publicitate

De ce nu se scriu carti despre realitatea zilei in Romania

Ultimele carti de care imi aduc aminte ca aveau un subiect sincronizat cu evenimetele sociale ale vremii sunt cele din jurul comunismului, al inchisorilor si oprimarilor comuniste. Cu alte cuvinte din ’90 si pana azi Romania a trecut prin suficiente experiente si tranzitii, insa in literatura nu s-a scris mai nimic notabil.

Nu stiu daca voi ati observat fenomenul acesta pana acum, dar este ciudat cum Romania tranzitiei, Romania integrarii, Romania FMI-ului, a lui Iliescu si a lui Constantinescu, Romania lui Basescu si a mai recentului Boc, Romania cu Eurovisionul ei cel indelung disputat, Romania capitalista, ba chiar cu muguri de corporatista, Romania razboinica si eliberatoare (a Irakului bineinteles) nu are atractie la scriitori.

Cel mai in voga scriitor roman al momentului, Cartarescu, creioneaza Romania doar ca publicist la Evenimentul Zilei. Ca scriitor isi vede de

Orasul citeste

Lecturi Urbane – ati auzit voi de acest proiect? Daca raspunsul este afirmativ, atunci aveti tot respectul meu. Daca raspunsul este negativ, atunci bagati si voi capul in nisip alaturi de mine.  Lecturi urbane este “un proiect de implicare sociala” care are drept obiectiv starnirea gustului si curiozitatii pentru citit.

Mergand mai departe cu explicatia si aducand-o pe pamant eu va spun ca sunt un grup de oameni, majoritatea tineri, care au incredere in carti ca mijloc de a shimba fata Romaniei. Spun Romaniei pentru ca acest demers a inceput in Bucuresti, dar a continuat in alte 15 orase.

Cand 100 de oameni se urca in metrou cu cate o carte in mana si citesc linistiti unul langa celalalt si impart calatorilor cate un volum cu o dedicatie scrisa de mana, eu tind sa cred ca are o urma, fie ea si frageda, de impact social.

Eu unul cred ca as fi usor nedumerit cand as vedea prima data  o