Archive for category opinii

Totul e unic

Dupa ce mai discutasem cateva chestii pe parcusul zilei cu un bun prieten de-al meu ajung la urmatorul set de  SMS-uri:

Eu: Mi-ar fi placut sa fiu  contemporan cu Sinatra; si cu Freddy Mercury, dar e octombrie si el nu ma intereseaza (contemporan de generatie, nu ma refer la cativa ani cand el canta si eu invatam sa scriu).

El: Degeaba contemporan fizic, e nevoie de mult mai mult de atat.

Eu (explicativ intr-un ton usor pe nas): Era subinteleasa idea ca odata contemporan, as interactiona si m-as bucura de toata atmosfera creata de magnitudinea talentului. Spectacole…nebunii! Needless to say I should have been born in the US for that. PS: tre sa mai revad The Rat Pack!

El: Ai spectacole si acum, le ratezi cu desavarsita nonsalanta.

Touché! Chiar le ratez pe mare parte din ele, dar nu de asta era vorba. In plus, ma atac putin si nu pot sa las avantaj partii adverse, asa ca vin cu urmatoarea replica ca si cum ma lasa rece ce mi-a zis:

Eu: Lasa, lasa…aici era vorba de Frank. Frank e unic!

El (impasibil si scurt): Totul e unic!

***********

De aici incepe povestea mea din seara asta, pentru ca nimic nu este mai relativ pe fata pamantului decat unicitatea (hmm…poate frumusetea, si ma refer strict la frumusete, nu la estetic). Teoretic ai dreptate draga Ovidiu, totul este intr-adevar unic. Insiruirea asta de cuvinte de la primul paragraf pana aici este unica, fara asemanare, nescris de nimeni altcineva. Pana aici pot fi de acord pentru ca rezuma definitia de unic doar din punct de vedere Citeste mai departe

Publicitate

, , ,

5 comentarii

Pilula lumii

Tot timpul m-a fascinat extraordinar de mult  in filmul  The Matrix filosofia din spatele optiunii pentru pilula albastra sau cea rosie. Una iti livreaza o lume ideala, fara durere, fara probleme, fara dezordine. Cealalta iti aduce fix in fata o realitate bruta in care oamenii traiesc cu adevarat, traiesc autentic, insa realitatea este mizerie, fuga, frica, claustrare.Trecand peste puerilul unei scene de film, va propun acest exercitiu de imaginatie: daca fiecare om, fiecare din noi s-ar trezi asemenea personajelor din film si ar avea de ales intre cele doua cai, ce ar alege? Autentic dar greu de suportat, greu de indurat sau o dulce visare intr-o lume perfecta, platita cu renuntarea la “a fi”.

Scriam zilele trecute  despre oameni care, crezand in superstitii, prefera certitudini magice decat sa accepte realitatea inexitentei unor explicatii rationale.

Mananci de la magazin tot soiul de produse gata preparate (ispititor de aratoase, chiar si de gustoase) cand Citeste mai departe >>

, , , , ,

6 comentarii

Superstitii

Oamenii sunt superstitiosi – marea majoritate cel putin. Si sunt superstitiosi pentru ca la un moment dat se intampla ceva care nu poate fi deslusit prin mijloace rationale, asa ca recurg la explicatii de tot soiul. Indiferent ce, simtim nevoia unei explicatii cu orice pret. Paradoxal, ea nu are mai multa logica decat circumstantele pe care incearca sa le lamureasca.

De asta suntem cu totii superstitiosii, pentru ca avem nevoie de raspunsuri ca de aer. Altfel e haos, e panica.

Ma mira cum totusi sunt superstitii vechi care s-au pastrat pana azi, desi imprejurarile in care au aparut sunt de foarte multa vreme elucidate. Sa luam spre exemplu una din cele mai comune superstitii: oglinda sparta. Nu e “bine” sa spargi oglinda. Unii considera ca aduce 7 ani de ghinion, altii ca dupa sapte ani va muri cel care a spart-o si asa mai departe cu variante si variante. Orginea acestei temeri este foarte veche, din vremea cand oamenii nu intelegeau inca fenomenul reflexiei in oglinda. Din acest motiv cand isi vedeau propria imagine oglindita ei considerau ca este o parte din sufletul fiecaruia. Sa spargi oglinda insemna sa vatamezi sufletul respectivei persoane. Intre timp oamenii au inteles ca Citeste mai departe >>

, , ,

9 comentarii

Comunicare

Inainte de a face primii pasi un om invata importanta comunicarii. Pe masura ce crestem, micile gesturi se transforma in cuvinte, o manuta intinsa se transforma in “mama”, o privire galesa si dulce devine “imi dai si mie ceva bun?”. Si totusi cu cat inaintam in varsta cu atat devine mai greu sa ne gasim cuvintele potrivite pentru a comunica cu cei din jur, cu atat ne este mai greu in a ne gasi cuvintele pentru a cere ceva necesar de la un amic.

Uneori nu vorbesti pentru ca vrei sa iti pastrezi gandurile doar pentru tine, alteori sunt lucrurile care vorbesc de la sine si e mai bine sa taci. Dar exceptand aceste ipostaze, oamenii au tendinta fie de a vorbi mult, tare si grosolan, fie de a pastra o tacere introvertita. Mare pacat zic eu, in ambele cazuri, pentru ca atunci cand reusesti sa dialoghezi cu cineva nu numai ca ai o modalitate placuta de a interactiona, dar dialogul (ca si scrisul) are un rol terapeutic: fie te descarci de ceva neplacut de care ai avut parte sau poate impartasesti o bucurie cu cei din fata ta. Indiferent de caz, cu siguranta te vei simti mai bine dupa. In plus comunicarea cu oamenii cu care intru in contact zilnic genereaza o imagine, o semnatura proprie, pentru ca este modul in care fiecare ajunge sa Citeste mai departe >>

, , , ,

Un comentariu

Confuzia termenului „ateism”

ATEÍSM s.n. Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati – definitie DEX.

Cred ca zi de zi facem o mare confuzie intre ce inseamna si ce nu inseamna a fi ateu. De la inceput tin sa fac mentiunea ca nu intra in aceasta discutie opiniile pro si contra ateismului. Nu ma intereseaza nici una din aceste tabere, dar ma intereseaza confuzia cu care privim acest subiect.

Ateismul se rezuma la a nu crede in Dumnezeu si alte divintati, dar nu implica si negarea existentei a ceva sfant. Cu alte cuvinte un ateu nu crede in una sau mai multe divintati general acceptate de o comunitate. Insa viata sa spirituala poate avea drept reper religios urmarirea a Citeste mai departe >>

, , , , ,

5 comentarii

Toleranta opiniei

Nu sufar sa imi dicteze altcineva ce e de facut si ce trebuie urmat. Nimic nou, cu totii avem aceasta vanitate. Sunt sigur.

Insa pentru mine problema este mai complexa decat un orgoliu lezat; ea aluneca in invadarea spatiului meu personal. Chiar daca vorbim de un spatiu personal intelectual, tot imi este greu de suportat ca cineva sa-mi cenzureze ideile pentru a si le promova pe cele proprii. Nu am inteles niciodata de ce oamenii isi pierd atat de usor simtul situarii intr-o discutie si transforma dialogul in tribuna convingerilor personale. Atunci cand urmaresc fortat sfatul cuiva sunt intr-o primejdie iminenta, pentru ca sfatul este al lui, dar punerea in practica este a mea. Deci revin la idea ca nu este vorba de orgoliu, ci de modul in care constrans de imprejurari ajung sa imi asum Citeste mai departe >>

, , ,

2 comentarii

Vine valul, nu ia calul

Exista o frumusete a vietii de la tara in simplitatea ei, asa cum exista o placere in a trai verva vietii de la oras.  Ce mi se pare cu adevarat monstruos totusi este o intrepatrundere a celor doua lumi pe un teritoriu impartit in comun.

Nu spun ca oamenii ar trebui acum sa ramana ca niste soareci de laborator in locul in care s-au nascut, au trait, fara a incerca ceva nou. Nu spun ca oamenii de la sate ar trebui si astazi sa joace la hora sambata seara, in timp ce semenii de la oras isi pun toalele de fandoseala si merg sa dea din maini in ritm de Citeste mai departe >>

, , ,

6 comentarii