Multitasking – virtute sau obicei contra-productiv

Studiile recente desfasurate de Institutul Britanic de Psihiatrie indica faptul ca multitasking-ul este mai degraba un neajuns decat o forma de a mari eficienta. Capacitatea creierului uman de a prelucra simultan informatii venite din doua sau mai multe directii diferite este limitata, iar acest tip de compartament nu face decat sa incetineasca procesele cognitive. Concentrarea trebuie adancita, nu fragmentata.

Joshua Waitzkin preciza ca in urma unui studiu al institutului mai sus citat a fost demonstrat ca simpla verificare a unui e-mail in timpul unei alte activitati de creatie reduce coeficientul IQ pe moment cu 10 puncte.

Adica echivalentul a 36 de ore nedormite, adica dublu efectului unei tigari de marijuana.

Cifrele sunt cat se poate de reale, deloc sunt aproximative, sunt un rezultat stiintific. Nu sunt strain de faptul ca iti scade capacitatea de analiza si procesare a informatiilor atunci cand esti intrerupt. Insa nu as fi privit multitasking-ul din unghiul unei intreruperi reciproce intre doua, trei sau mai multe activitati pe care le desfasor in

Publicitate

Alesii muzicii romanesti din ultimii 15 ani

Ok, pe scurt MTV Romania aniverseaza 15 ani de cand emit pentru sufletele noastre. Cu aceasta ocazie au propus un concurs in care participantii sa aleaga cea mai populara piesa pentru aceasta perioada. Prima impresie dupa ce am vazut lista de propuneri: deprimant.

De ce spun asta? Foarte simplu, pentru ca tot ce a oferit scena romaneasca de 15 ani incoace sunt doar piese simplute si prostute cu priza la marele public de aceeasi varsta cu MTV-ul probabil.

Mi-a placut (si atat) Pavel Stratan cand a aparut acum cativa ani, insa constat acum, fara vreo stupoare ascunsa, ca este singura prezenta autentica din toata lista propusa. Nu ca ar avea vreo sansa sa mai fie bagat in seama si sa ia oarescare cantitate de voturi. Lasa ca e prezent Dan Balan in fel si chip acolo ca sa tina coarda intinsa. Fel si chip pentru ca e prezent ca Dan Balan, ca mai proaspatul si funky-ul Crazy Loop si ca vioara intai din O-zone (da, baietii aia cu chitarele puse pe plans).

Zdob si Zdub nu au avut acces in acest top decat cu cea mai proasta melodie din ultimii 15 ani : DJ Vasile (probabil ca Buna Dimineata avea o culoare locala prea puternica pentru mediul citadin unde urechile fraged-ascultatoare ar fi intrat in sevraj auditiv).

Ce mai ramane cat de cat de amintit? Ar mai fi Puya si tanti Kamelia cu Change. Nu spun ca nu e o piesa pe “trend” fiindca as minti, dar pentru numele lui Dumnezeu omul ala chiar incearca sa imi transmita ceva cand il ascult.

In rest este o masa de piese intre care fac diferenta doar dupa perioada cand le auzeam ca sonerie la telefon prin autobuze. Este asa un “meleu” dulceago-languroso-patetico-libidinoso-sa-te-dai-cu-capu’-de-masa-cand-privesti-retrospectiv!

Asa ca va las pe voi sa alegeti ZA SHLAGAR, fiindca eu sunt inca emotionat de faptul ca Inna imi poarta atat de mandra blazonul patriei departe peste mari si tari. Daca vreti sa va convingeti sau sa votati, gasiti topul aici.

Inca una si plec: Genius sau 3SE and Company aveau macar o scuza la vremea respectiva, “initiau” trecerea de la Angela Similea la ceea ce parea ca isi doresc oamenii. Dar azi, azi ce scuza mai au starletele astea care nu au evoluat din ’98 decat prin efecte sonore si videoclipuri mai scumpe?

Peace!

De ce nu se scriu carti despre realitatea zilei in Romania

Ultimele carti de care imi aduc aminte ca aveau un subiect sincronizat cu evenimetele sociale ale vremii sunt cele din jurul comunismului, al inchisorilor si oprimarilor comuniste. Cu alte cuvinte din ’90 si pana azi Romania a trecut prin suficiente experiente si tranzitii, insa in literatura nu s-a scris mai nimic notabil.

Nu stiu daca voi ati observat fenomenul acesta pana acum, dar este ciudat cum Romania tranzitiei, Romania integrarii, Romania FMI-ului, a lui Iliescu si a lui Constantinescu, Romania lui Basescu si a mai recentului Boc, Romania cu Eurovisionul ei cel indelung disputat, Romania capitalista, ba chiar cu muguri de corporatista, Romania razboinica si eliberatoare (a Irakului bineinteles) nu are atractie la scriitori.

Cel mai in voga scriitor roman al momentului, Cartarescu, creioneaza Romania doar ca publicist la Evenimentul Zilei. Ca scriitor isi vede de

Cum stau oamenii pe banca

Unul din obiceiurile pe care multe persoane le au atunci cand stau pe o banca, sau pe un scaun la o masa din restaurant, este acela de a se pozitiona singur, cat mai departe de celelalte persoane din apropiere.  De ce?

Reactiile pe care mintea umana le are in diferite circumstante sunt de la fascinant la uimitor. Ati observat vreodata  modul in care se aseaza oamenii pe banca? Pe banca din parc, pe scaunul din autobuz, pe scaunul de la masa vecina? Fiecare incearca sa isi traga micul coltisor de intimitate, sa se izoleze pe cat posibil de persoanele din vecinatate.

In toti cei patru ani de facultate am mers la cursuri cu autobuzul. Am avut timp suficient sa observ cateva lucruri despre cum se comporta oamenii in mijloacele de transport. O sa ma rezum acum doar la cum se

Cat de bine s-a vandut Windows 7 in primul an

Oficiali ai companiei Microsoft au declarat astazi ca dupa primul an de Windows 7 au fost vandute 240 de milioane de copii. Acest numar il face cel mai dorit sistem de operare in ceea ce priveste vanzarile.

Aproape sigur acest numar cuprinde si licentele OEM, pentru ca eu unul nu vad atatea personae si companii achizitionand Windows 7, mai ales cu ascensiunea pe care o are Apple in ultimii ani, si cu stabilitatea pe care Linux o are in special ca suport de server.

In timp ce in Romania numai un simplu upgrade ajunge la aproximativ 100$, iar licenta sistemului de operare in jur de 200$ in varianta Home, nu e de mirare ca

Festivalul de la Cannes in Bucuresti

Festivalul s-a incheiat de multisor insa acum avem sansa sa vedem in Bucuresti o mare parte din filmele premiate la Cannes anul acesta in cadrul evenimentului : Les films de Cannes a Bucarest.

Bucurestiul este pentru o saptamana (15-21 octombrie) invadat de filme bune, filme ce ajung in atentia cinefililor cu orizonturi mai largi decat productiile hollywoodiene. Si toate aceste filme vor fi in premiera absoluta in capitala, deci ar trebui sa va simtiti rasfatati si razbunati de data asta dupa ce Avatar-ul a fost lansat in Londra cu vreo saptamana inainte de a ajunge si in Romania.

Printre filmele de care va veti putea bucura as aminti in primul rand castigatorul de anul acesta

Totul e unic – Replica

Asa cum va spuneam saptamana trecuta in discutia despre masura in care ceva este unic sau nu, am primit o replica de la acelasi prieten.

Mi-a spus ca “bine, bine dar tu incerci sa spui ca sunt doua feluri de unic aici”:

a) unicul banal

b) unicul exceptional

Nu, nu impart unicul in 2 categorii, nici macar in 2 nuante. Doar modul in care privim si receptam ce este unic in jurul nostru.

Toate florile din gradina sunt unice si toti cei 6 miliarde de oameni ai planetei sunt unici fiecare in felul lui. Trec peste orgoliul personal (numai unu ca mine pe pamant! Ca mine nimeni altu’) si ocolesc intentionat orice argument teologic (fiecare fiinta pe pamant este o creatie unica a lui Dumnezeu) de teama unor controverse interminabile.

Plecand de la exemplul de mai sus cu gradina de flori, eu consider ca daca atribui unicul unei mase intregi, atunci nu mai este potent, nu mai este o calitate, este doar o simpla trasatura.

Daca spun ca orice individ este unic in aceasta situatie, atunci este la fel de caracterizant si de important pentru respectiva persoana ca si cum as spune ca are parul saten.

Cand pui stampila unic pe ceva, atunci te astepti la un “ceva” deosebit si insemnat, nu la o trasatura general valabila (implicit banala in acest context)

Sper ca m-am facut inteles ca nu incerc sa spun ca exista unic si Unic cu “U” mare, fiindca deja ar trebui sa refac definitia din dictionar in acest caz.

Totul e unic

Dupa ce mai discutasem cateva chestii pe parcusul zilei cu un bun prieten de-al meu ajung la urmatorul set de  SMS-uri:

Eu: Mi-ar fi placut sa fiu  contemporan cu Sinatra; si cu Freddy Mercury, dar e octombrie si el nu ma intereseaza (contemporan de generatie, nu ma refer la cativa ani cand el canta si eu invatam sa scriu).

El: Degeaba contemporan fizic, e nevoie de mult mai mult de atat.

Eu (explicativ intr-un ton usor pe nas): Era subinteleasa idea ca odata contemporan, as interactiona si m-as bucura de toata atmosfera creata de magnitudinea talentului. Spectacole…nebunii! Needless to say I should have been born in the US for that. PS: tre sa mai revad The Rat Pack!

El: Ai spectacole si acum, le ratezi cu desavarsita nonsalanta.

Touché! Chiar le ratez pe mare parte din ele, dar nu de asta era vorba. In plus, ma atac putin si nu pot sa las avantaj partii adverse, asa ca vin cu urmatoarea replica ca si cum ma lasa rece ce mi-a zis:

Eu: Lasa, lasa…aici era vorba de Frank. Frank e unic!

El (impasibil si scurt): Totul e unic!

***********

De aici incepe povestea mea din seara asta, pentru ca nimic nu este mai relativ pe fata pamantului decat unicitatea (hmm…poate frumusetea, si ma refer strict la frumusete, nu la estetic). Teoretic ai dreptate draga Ovidiu, totul este intr-adevar unic. Insiruirea asta de cuvinte de la primul paragraf pana aici este unica, fara asemanare, nescris de nimeni altcineva. Pana aici pot fi de acord pentru ca rezuma definitia de unic doar din punct de vedere

Pilula lumii

Tot timpul m-a fascinat extraordinar de mult  in filmul  The Matrix filosofia din spatele optiunii pentru pilula albastra sau cea rosie. Una iti livreaza o lume ideala, fara durere, fara probleme, fara dezordine. Cealalta iti aduce fix in fata o realitate bruta in care oamenii traiesc cu adevarat, traiesc autentic, insa realitatea este mizerie, fuga, frica, claustrare.Trecand peste puerilul unei scene de film, va propun acest exercitiu de imaginatie: daca fiecare om, fiecare din noi s-ar trezi asemenea personajelor din film si ar avea de ales intre cele doua cai, ce ar alege? Autentic dar greu de suportat, greu de indurat sau o dulce visare intr-o lume perfecta, platita cu renuntarea la “a fi”.

Scriam zilele trecute  despre oameni care, crezand in superstitii, prefera certitudini magice decat sa accepte realitatea inexitentei unor explicatii rationale.

Mananci de la magazin tot soiul de produse gata preparate (ispititor de aratoase, chiar si de gustoase) cand

Litoralul de altadata…dupa 30 de ani

Va dau cuvantul meu ca este excelent clipul asta. Este clipul saptamanii, ba nu, al lunii si l-am gassit initial pe De ce blog.  Poate unii din voi o sa va uiatati cu nostalgie, altii din curiozitate ” Ia sa vedem domne cum era la mare inainte s-apar pe pamantul asta!?” , dar indiferent cu ce ochi o sa il urmariti este interesant sa vezi in paralel un colaj cu locurile litoralului cum erau in ’70 – ’80 si cum sunt acum in 2010.

Mai gasiti si altele pe pagina de Facebook a autoarei.

Enjoy!