Bob Proctor spune “the worst thing in the world you could do is work for a living. You should exchange value for money and work to help others”. Deci cu alte cuvinte daca vei investi in tine resursele disponibile (timp, inteligenta, vointa, etc.) adaugandu-ti astfel valoare, vei putea schimba directia venitului prin monetizarea valorii obtinute.
Poate veti sari cu gura pe mine despre autorul citatului si despre sensul acestuia ca “ domne citatul nu este decat o fraza poleita care exprima aceeasi idee de baza – pune osul pentru ban”. Ei bine eu as zice ca nu e una si aceeasi trebusoara. De ce?
Pentru ca este vorba de o mare diferenta care se numeste calitatea muncii. Cand muncesti zilnic pentru a-ti mentine datoriile pe linia de plutire atunci si preocuparea ta principala va fi ziua cand incasezi banii. E logic si nu e nevoie sa fim principiali cand pragmatismul e mult mai sanatos in acest caz. Muncesti, dar te gandesti si la cariera, te gandesti la viitor si asta iti ofera o zona de confort – ai o directie, nu doar un venit.
Bun. Si ce e asa rau in asta veti spune? Poate e, poate nu e, insa eu as dori sa remarc prin urmatoarea distinctie ca ideal nu este oricum privesti:
- exista un TU in calitate de produs al muncii tale, rezultatul ei (in plan profesional cel putin);
- apoi exista un TU in calitate de centrul universului propriu unde munca este produsul si rezultatul personalitatii tale, al timpului depus, al resurselor investite in tine insuti. Sunt doua pozitii diferite si sunt la antipod.
Munca, asa cum este ea desfasurata la scara larga, reprezinta cel mai probabil un schimb de timp contra bani si nu valoare contra bani. Faptul ca esti bun pe postul pe care il ocupi nu schimba cu nimic datele problemei. Salariul il vei primi in functie de cate ore lucrezi in primul rand, si nu in functie de valoarea ta profesionala. Daca va indoiti ca e vorba de timp si poate sunteti tentati sa spuneti ca cei mai eficienti oameni dintr-o firma vor avea bonusuri si avantaje, va voi da un alt exemplu: ziua de lucru de 4 ore. Esti la fel de bun la ceea ce faci si lucrand cu jumatate de norma, insa venitul va fi doar la jumatate din cuantumul stipulat postului respectiv pentru ca si perioada petrecuta zilnic la locul de munca este tot jumatate.
Puteti sa va suparati pe mine, sa imi spuneti ca ma joc cu nuante ca si Bob Proctor in citatul oferit la inceput, dar probabil ca fara sa conteze atat de mult, in cele din urma ofera o etica a muncii mai curata. Iar asta era de fapt scopul.
Sub soare 