Cum stau oamenii pe banca


Unul din obiceiurile pe care multe persoane le au atunci cand stau pe o banca, sau pe un scaun la o masa din restaurant, este acela de a se pozitiona singur, cat mai departe de celelalte persoane din apropiere.  De ce?

Reactiile pe care mintea umana le are in diferite circumstante sunt de la fascinant la uimitor. Ati observat vreodata  modul in care se aseaza oamenii pe banca? Pe banca din parc, pe scaunul din autobuz, pe scaunul de la masa vecina? Fiecare incearca sa isi traga micul coltisor de intimitate, sa se izoleze pe cat posibil de persoanele din vecinatate.

In toti cei patru ani de facultate am mers la cursuri cu autobuzul. Am avut timp suficient sa observ cateva lucruri despre cum se comporta oamenii in mijloacele de transport. O sa ma rezum acum doar la cum se aseaza: tot timpul cand sunt doua locuri pe aceeasi canapea majoritatea prefera pe cel din interior si nu pe cel de la fereastra. Fac asta cred eu ca sa flancheze intrarea, sa nu cumva sa se aseze cineva langa. Iar daca vre-un nesabuit chiar doreste acel loc atunci ca trebui sa se straduiasca, sa ceara voie sa treaca. Sa ceri voie necesita un plus de efort fata de a te aseza pur si simplu. Deci mareste sansele primului venit de a sta singur acolo.

Vreau si eu sa ma intalnesc cu 3-4 prieteni sa bem 2 cafele si ma trezesc ca la o masa de 6 persoane sta un tip singuratic si isi degusta si el cafeaua. Si motivul pentru care a ales masa respectiva este doar acela ca e mai retrasa intr-un colt. De ce? De ce nu se aseaza la masa de 2 persoane din centrul pub-ului? Oamenii au o mare problema cu spatiul personal, si nu vine doar din faptul ca exista si firi autentic solitare, care doresc o doza de izolare oriunde s-ar afla.

Este evident ca daca stai si astepti la un oarecare colt de strada sa zicem, si vine cineva sa stea lipit de umarul tau, atunci este o evidenta invadare a spatiul tau. Dar acolo unde lucrurile sunt gandite de asa natura, ca oamenii sa imparta aceeasi bucatica de pamant pentru cateva minute, ar trebui sa nu ne mai temem atata de apropiere. Nu da bine la moral, va spun eu. Asa cum va spuneam intr-un post mai vechi despre comunicare  sa intrati in vorba mai des cu cei din jurul vostru.

Stiu ca sunt cateva trepte de la spatiul intim la cel public. Stiu ca invadarea lor  rezulta disconfort si anxietate. Insa pe langa aceste explicatii, oamenii merg mai departe cu manifestarile mizantrope, de aceea eu suspectez si ceva complexe la mijloc. Oamenii simt nevoia asta de a-si cara o perdeluta cu ei, peste tot pe unde merg ca sa aiba dupa ce se ascunde cand si cand. Cea de acasa din  bucatarie este pentru priviri iscoditoare, insa aceasta perdeluta este doar pentru a te ascunde de ceilalti prin spatiul pe care il pui intre tine si ei.

, , ,

  1. #1 by mysimplephotos on 27 Octombrie 2010 - 23:32

    eu m-am intalnit de cele mai multe ori exact cu opusul situatiei date :)) de exemplu, la metrou in orele in care este mai liber, mullte persoane prefera sa se aseze exat langa mine cand exista o groaza de locuri libere ! Sau imi intra in spatiul personal de parca as fi invizibila :))

    • #2 by Bogdan T. on 28 Octombrie 2010 - 4:12

      Daca se intampla atat de des pe cat povestesti inseamna ca esti o persoana simpatica si pari suficient de abordabila cat sa se aseze langa tine. Probail ca le creezi o stare de liniste…sau siguranta. Nush … aberez si eu :))

      • #3 by mysimplephotos on 28 Octombrie 2010 - 10:33

        m-am gandit si eu la aspectul asta … nu cred ca aberezi :))

  2. #4 by Adina on 27 Octombrie 2010 - 23:56

    probabil e la mijloc o regresie…fetala :)) exagerez…hai sa-ti zic un tare…si eu, ca majoritatea muritorilor, am tendinta asta de regresie desi parca imi vine sa intru in vorba, am mai facut-o, de multe ori cu rezultate dintre cele mai eterogene…acum cateva zile, in tramvai, se aseaza un mos langa mine, ma vede ca citesc (istoria filozofiei oculte) si ma intreaba ca de ce citestc asa ceva, de ce ma intereseaza filozofia, incepe sa peroreze cat sa-l auda si soferul ce mare profesor e el nu stiu unde, recita din arghezi, face remarci in stanga si in dreapta, revine la mine, ma intreaba de socrate, daca e vorba despre el in carte, incerc sa ii explic ca n-are nicio treaba, ca e vorba de partea aia mai nepublicata, mai ezoterica a filozofiei, ma rog, mie ezoterica mi se pare toata, in fine, nu asteapta sa raspund pe de-antregul la nicio intrebare, apoi ma intreaba ceva in franceza, evident preocupat sa-si desfasoare enciclopedic epiderma cunostintelor, intra tranvaiul in pasaj, se apropie de urechea mea si ma intreaba, „ti-a umblat cineva la pasarica azi” :)) decat asa mai bine coltul meu placentar :)

    • #5 by Bogdan T. on 28 Octombrie 2010 - 2:29

      Vaide capul meu ! Pe cat de tragico-comica pe atat de neasteptata scena! Adica nu m-as fi asteptat la sfarsitul asta dupa toata peroratia pe care ti-a tinut-o in tramvai. Da-mi voie totusi sa rad inainte :))

      Legand mai departe povestea ta nefericita de postul meu, as spune ca da esti indreptatita sa iti alegi un colt din cand in cand, insa (si acum scuza-mi evidentul din cuvintele mele) nu poti cataloga orice sansa de interactiune cu o persoana noua drept un risc social. Unele intamplari evident te marcheaza, dar nu poti arunca in acelasi sac toti barbatii care vor sta langa tine in tramvai de acum incolo. Nu ar fi drept.
      In plus tu esti exceptia care are si un motiv sa stea mai deoparte, insa majoritatea oamenilor care prefera un petec de singuratate intr-un loc public, nu au motive intemeiate

  3. #6 by mysimplephotos on 28 Octombrie 2010 - 0:31

    =)) nu se poate !! … ce mos pervers … la finalul asta nu ma asteptam :))

  4. #7 by Adina on 28 Octombrie 2010 - 2:51

    da, nici eu nu mi-am imaginat ca mosul o sa intinda coarda si sa ajunga de la socrate la perversiuni :)) dar nu cataloghez doamne fereste, mi s-a parut amuzant, foarte ;)) imi plac strainii, sunt…imprevizbili :D

    • #8 by Bogdan T. on 28 Octombrie 2010 - 4:08

      E bine ca iti plac pentru ca acum dupa scena cu mosul parca te si vad data viitoare stand langa vre-un tip intre doua varste cu un tricou : Your body is my public property!
      =))

  5. #9 by Adina on 28 Octombrie 2010 - 2:57

    da imi pare rau ca nu i-am dat la final o replica frantuzita ca tot se dadea mare, ceva de genu’ vous etes un connard, putain :))

    • #10 by Bogdan T. on 28 Octombrie 2010 - 3:51

      Ahahahahahahaaa :))
      Ia stai asa…de ce rad, ca dupa ani de franceza scolera, habar nu am ce e ala „putain”
      *juuup pe Google o leaca*
      …..
      Poutain – ahahahahahahahaaaaa :))

  6. #11 by Alex D on 28 Octombrie 2010 - 19:19

    O situatie opsusa este cand te duci la toaleta dintr-un bar…:))la barbati.in general ocupate sunt cele din colturi..mai grav este cand e un singur pisuar liber intre 3-4:P

    • #12 by Bogdan T. on 28 Octombrie 2010 - 20:19

      Pey cand e unul singur liber intre 3-4 nu prea mai ai incotro :))

  7. #13 by Alex D on 28 Octombrie 2010 - 23:39

    opusa* :|

  8. #14 by Anca Hotineanu-Stoina on 29 Octombrie 2010 - 20:02

    Îmi place cum gândeşti… şi cum scrii. Voi mai reveni.

  9. #15 by Bogdan T. on 29 Octombrie 2010 - 20:33

    Multam Anca!
    Placut sentiumentul de a stii ca iti place cum scriu, asa ca daca te-am convins sa revii, nu-mi ramane decat sa ma bucur.

  10. #16 by Corina on 4 Noiembrie 2010 - 17:58

    O mică observaţie: (se) aşază*, nu „se aşează” (iar „a şti” la infinitiv are un singur „i”, la fel ca şi la condiţional-optativ: dacă aş şti). Gata, mă opresc înainte să devin complet nesuferită! :))

    Da, avem spaţiul nostru, suntem obişnuiţi cu el, e zona noastră de confort din care rareori ieşim. Cauzele sunt multiple: temeri, inhibiţii, complexe, nesiguranţă etc. Şi-n plus, e chiar drăguţ locul de la margine, îţi dă o senzaţie mai mare de libertate, de autonomie, dracu’ ştie, da’ te face să te simţi mai bine. Sau o fi aşa doar în cazul meu.

    • #17 by Bogdan T. on 4 Noiembrie 2010 - 18:30

      e ok, mai sunt greseli pe care le vad dupa ce scriu ceva, dar uneori imi scapa (in commen-turi e cel mai clar asta).

      referitor la articol – si eu am pornirea de a sta deoparte, nu intotdeauna, dar o am (sau o aveam cel putin, pana am constientizat-o) insa tot consider ca e ceva maladiv in aceasta optiune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: