Dupa ce mai discutasem cateva chestii pe parcusul zilei cu un bun prieten de-al meu ajung la urmatorul set de SMS-uri:
Eu: Mi-ar fi placut sa fiu contemporan cu Sinatra; si cu Freddy Mercury, dar e octombrie si el nu ma intereseaza (contemporan de generatie, nu ma refer la cativa ani cand el canta si eu invatam sa scriu).
El: Degeaba contemporan fizic, e nevoie de mult mai mult de atat.
Eu (explicativ intr-un ton usor pe nas): Era subinteleasa idea ca odata contemporan, as interactiona si m-as bucura de toata atmosfera creata de magnitudinea talentului. Spectacole…nebunii! Needless to say I should have been born in the US for that. PS: tre sa mai revad The Rat Pack!
El: Ai spectacole si acum, le ratezi cu desavarsita nonsalanta.
Touché! Chiar le ratez pe mare parte din ele, dar nu de asta era vorba. In plus, ma atac putin si nu pot sa las avantaj partii adverse, asa ca vin cu urmatoarea replica ca si cum ma lasa rece ce mi-a zis:
Eu: Lasa, lasa…aici era vorba de Frank. Frank e unic!
El (impasibil si scurt): Totul e unic!
***********
De aici incepe povestea mea din seara asta, pentru ca nimic nu este mai relativ pe fata pamantului decat unicitatea (hmm…poate frumusetea, si ma refer strict la frumusete, nu la estetic). Teoretic ai dreptate draga Ovidiu, totul este intr-adevar unic. Insiruirea asta de cuvinte de la primul paragraf pana aici este unica, fara asemanare, nescris de nimeni altcineva. Pana aici pot fi de acord pentru ca rezuma definitia de unic doar din punct de vedere logic, matematic chiar: unic = fara asemnare.
Trecand peste explicatiile de natura logica, caracterul unic al lui Frank Sinatra nu poate sa fie doar un rezultat matematic. Asa cum nu ar fi nimic mai fals decat o declaratie cum ca tot ce e unic este si admirabil.
Trecand la acceptiunea larga a ceea ce inseamna unicitatea, consider ca majoritatea persoanelor asociaza asta cu exceptionalul. Cu totii suntem unici, insa nu purtam cu totii scanteia exceptionalului. Sunt sigur ca oricine are trasaturi care il fac special pentru un grup restrans si apropiat de oameni, insa nu oricine poseda acele calitati remarcabile care influenteaza si schimba soarta unei intregi epoci. Frank Sinatra, Dean Martin, Elvis Presley sunt oameni care au creat un stil sau l-au perfectionat, l-au adus la un apogeu nemaiintalnit.
Poate credeti ca in cazul exemplelor cu personalitati din mediul muzical notorietatea joaca un rol important pentru modul in care acestia s-au remarcat.
Sa luam un alt exemplu – Martin Luther King. Cati activisti nu au luptat pentru drepturile si libertatea individului in anii 50’? Dar cate figuri iconice au ramas dupa aceasta perioada? Una singura.
Deci sunt multi oameni unici si manifestari unice, de acord. Dar nu, nu este totul unic pentru ca citesc prea multe carti cu acelasi sfarsit, observ multi oameni care se imbraca diferit, dar au aceeasi tinuta, ma uit in fiecare zi la stiri diferite ca mesaj dar imi transmit aceleasi lucruri.
Sub soare 
#1 by andreeastate on 16 octombrie 2010 - 18:52
apropo de unicitate si de chestiuni pe care le ratezi fiind contemporan cu alte nume celebre: cesaria evora, daca va mai trai sa vina inca o data in romania ti-o recomand, hai sa nu mai traim in trecut ca atatea lucruri faine se intampla si in loc sa fim activi implicati, ramanem pe bordura cu regretul…ca ma fi putut ieri sa traim de ceea ce ne pare rau azi.
ps trezeste-te!
#2 by Bogdan T. on 17 octombrie 2010 - 1:17
Aoleu nu si tu :\
Sunt 3 lucruri de care am avut parte indeajuns: batrani in autobuz, gardieni cu simtul raspunderii si MORALISTI! „Trezeste-te” … auzi tu la ea!
In plus nu dezbateam firea mea si cum relationez eu cu trecutul, prezentul si viitorul. Toate 3 coordonatele joaca un rol egal de importanta in viata mea si probabil a oricarei persoane.
#3 by andreeastate on 17 octombrie 2010 - 19:52
atunci nu mai te afunda atat in niste detalii pe care oricum nu ai cumsa le schimbi.
moralist esti tu nu io da?
:)
#4 by Anca Hotineanu-Stoina on 30 octombrie 2010 - 17:52
Cred că mulţi oameni, în dorinţa lor pentru excepţional, ajung să fie nebuni. Poate şi eu aş fi ajuns, atunci când am înfruntat eşecul, dacă nu mi-aş fi dat cîte o pereche de palme. Aş fi tins către multe, dar talentele mă ocolesc uneori.
Oricum, foarte frumos ai expus unicitatea.