Comunicare


Inainte de a face primii pasi un om invata importanta comunicarii. Pe masura ce crestem, micile gesturi se transforma in cuvinte, o manuta intinsa se transforma in “mama”, o privire galesa si dulce devine “imi dai si mie ceva bun?”. Si totusi cu cat inaintam in varsta cu atat devine mai greu sa ne gasim cuvintele potrivite pentru a comunica cu cei din jur, cu atat ne este mai greu in a ne gasi cuvintele pentru a cere ceva necesar de la un amic.

Uneori nu vorbesti pentru ca vrei sa iti pastrezi gandurile doar pentru tine, alteori sunt lucrurile care vorbesc de la sine si e mai bine sa taci. Dar exceptand aceste ipostaze, oamenii au tendinta fie de a vorbi mult, tare si grosolan, fie de a pastra o tacere introvertita. Mare pacat zic eu, in ambele cazuri, pentru ca atunci cand reusesti sa dialoghezi cu cineva nu numai ca ai o modalitate placuta de a interactiona, dar dialogul (ca si scrisul) are un rol terapeutic: fie te descarci de ceva neplacut de care ai avut parte sau poate impartasesti o bucurie cu cei din fata ta. Indiferent de caz, cu siguranta te vei simti mai bine dupa. In plus comunicarea cu oamenii cu care intru in contact zilnic genereaza o imagine, o semnatura proprie, pentru ca este modul in care fiecare ajunge sa ma cunoasca.

Este important sa stau la o tacla cand ies la o bere cu cativa prieteni, dar este important si sa comunic in mod responsabil cu cei din jur. Foarte usor trecuta cu vederea de o mare parte din oameni, comunicarea inchegata si responsabila (nu va ganditi acum la un discurs atent analizat, ci pur si simplu la un sir consistent de idei) consider ca este modul in care se pot impartasi convingerile, viziunile.

Nu inteleg de ce expediem asa de usor orice mugur de discutie articulata. Ca vorbim despre electorale, criza din ‘29 sau concertul Gary Moore de la Bucuresti, discutia va ajunge rapid sa fie tratata cu neglijenta si estompata cu vreo remarca hazlie, sau pur si simplu diluata pana la schimbarea subiectului. Mie unul imi place sa stau cu cate un prieten doi din cand in cand si sa batem campii cate o ora-doua despre ce se mai intampla pe lumea asta. Evident avem subiecte de conversatie ceva mai ilustre decat numarul de la pantof al Elenei Udrea sau cu cine s-a maritat cine stie ce starleta de Bucuresti.

Asa ca nu va mai tineti parerile, observatiile, gandurile si cuvintele numai pentru voi, mai dati si voi cu ele o leapsa pe la cunoscuti si necunoscuti! Intrati in vorba cu noii vecini din bloc, radeti si povestiti cand iesiti la o cafea, nu va mai uitati plictisiti unii la altii, mai dati cate un telefon verilor care s-au mutat in alt oras, mai impartasiti cate o impresie cu persoana de pe scaunul alaturat inainte de a iesi de la o piesa de teatru.

 

Inainte de a face primii pasi un om invata importanta comunicarii. Pe masura ce crestem micile gesturi se transforma in cuvinte, o manuta intinsa se transforma in “mama”, o privire galesa si dulce devine “imi dai si mie ceva bun?”.

 

Si totusi cu cat inaintam in varsta cu atat devine mai greu sa ne gasim cuvintele potrivite pentru a comunica cu cei din jur, cu atat ne este mai greu in a ne gasi cuvintele pentru a cere ceva necesar de la un amic.

Uneori nu vorbesti pentru ca vrei sa iti pastrezi gandurile doar pentru tine, alteori sunt lucrurile care vorbesc de la sine si e mai bine sa taci. Dar exceptand aceste ipostaze, oamenii au tendinta fie de a vorbi mult, tare si grosolan, fie de a pastra o tacere introvertita. Mare pacat zic eu, in ambele cazuri, pentru ca atunci cand reusesti sa dialoghezi cu cineva nu numai ca ai o modalitate placuta de a interactiona, dar dialogul (ca si scrisul) are un rol terapeutic: fie te descarci de ceva neplacut de care ai avut parte sau poate impartasesti o bucurie cu cei din fata ta. Indiferent de caz, cu siguranta te vei simti mai bine dupa. In plus comunicarea cu oamenii cu care intru in contact zilnic genereaza o imagine, o semnatura proprie, pentru ca este modul in care fiecare ajunge sa ma cunoasca.

 

Este important sa stau la o tacla cand ies la o bere cu cativa prieteni, dar este important si sa comunic in mod responsabil cu cei din jur. Foarte usor trecuta cu vederea de o mare parte din oameni, comunicarea inchegata si responsabila (nu va ganditi acum la un discurs atent analizat, ci pur si simplu la un sir consistent de idei) consider ca este modul in care se pot impartasi convingerile, viziunile.

Nu inteleg de ce expediem asa de usor orice mugur de discutie articulata. Ca vorbim despre electorale, criza din ‘29 sau concertul Gary Moore de la Bucuresti, discutia va ajunge rapid sa fie tratata cu neglijenta si estompata cu vreo remarca hazlie, sau pur si simplu diluata pana la schimbarea subiectului.

Mie unul imi place sa stau cu cate un prieten doi din cand in cand si sa batem campii cate o ora-doua despre ce se mai intampla pe lumea asta. Evident avem subiecte de conversatie ceva mai ilustre decat numarul de la pantof al Elenei Udrea sau cu cine s-a maritat cine stie ce starleta de Bucuresti.

 

Asa ca nu va mai tineti parerile, observatiile, gandurile si cuvintele numai pentru voi, mai dati si voi cu ele o leapsa pe la cunoscuti si necunoscuti! Intrati in vorba cu noii vecini din bloc, radeti si povestiti cand iesiti la o cafea, nu va mai uitati plictisiti unii la altii, mai dati cate un telefon verilor care s-au mutat in alt oras, mai impartasiti cate o impresie cu persoana de pe scaunul alaturat inainte de a iesi de la o piesa de teatru.

 

, , , ,

  1. Cum stau oamenii pe banca « Sub soare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: