Vine valul, nu ia calul

Exista o frumusete a vietii de la tara in simplitatea ei, asa cum exista o placere in a trai verva vietii de la oras.  Ce mi se pare cu adevarat monstruos totusi este o intrepatrundere a celor doua lumi pe un teritoriu impartit in comun.

Nu spun ca oamenii ar trebui acum sa ramana ca niste soareci de laborator in locul in care s-au nascut, au trait, fara a incerca ceva nou. Nu spun ca oamenii de la sate ar trebui si astazi sa joace la hora sambata seara, in timp ce semenii de la oras isi pun toalele de fandoseala si merg sa dea din maini in ritm de Lady Gaga.

Dar spun ca as dori sa vad si eu oraseanul pur, cu descendente in burghezia pre-comunista, oraseanul care intelege si aplica regulile mediului in care traieste, aduce o picatura de rafinament in peisaj.  Cultura citadina a primit o puternica lovitura in identitate prin relocarea fortei de munca in perioada de pana in ’89. Si de aici, multi oameni care acum sunt ploiesteni, bucuresteni, constanteni au locuit pana nu demult in Parepa, Chitila sau unde mai vreti voi.  Modul in care se comporta un om in viata de zi cu zi este direct influentat de mediul in care traieste. Poate ai absolvit  doar gimnaziul in spatiul rural, dar cu siguranta o sa ai deprinderi si obiceiuri bucolice care or sa te urmareasca si in buricul capitalei. Si de aceea o parte din metegnele de functionare ale comunitatilor urbane vin din aceasta inadaptare intre cele doua lumi care intra in dialog fara a tine cont de vreo regula, iar apoi il parasesc in aceeasi maniera.

Nu este vorba de nicio forma de elitism aici – apreciez un om indiferent in ce lume si-a trait el viata. Ce nu apreciez este sa vad inca prin Ploiesti cai si carute, sa aud cotcodacit de gaina prin nu stiu ce strada preponderent de case sau cu putin noroc chiar si in vreun balcon de la bloc. Nu apreciez sa vad garaje improvizate in fata blocului doar pentru ca cineva a locuit la curte pana ieri. La fel nu apreciez atunci cand din dorinta de a usca rufele la aer vine nea Florin si infige cativa stalpi in gradina din fata blocului si agata  2-3 sarme pe care tanti Gina isi va atarna proasoapele de bucatarie, fetele de perna poate chiar si o parte din desuuri. Barbat fiind, e in regula sa te ocupi de gospodarie vara si sa lucrezi fara camasa in propria ta curte, dar nu apreciez cand ma intalnesc in lift cu vecinul de la doi care a iesit sa duca gunoiul doar in papuci si bermude. Iubesc obiceiurile de Craciun, dar nu apreciez  4-5 mascarici care plimba un brad vested pe strazile orasului in speranta de a strange un ban si pervertesc orice urma spirituala din traditia colindului.

Nu stiu daca am ales cele mai potrivite exemple intrucat linia dintre impolitete  si a intreprinde o actiune doar pentru ca asa faceau ai tai cand erai mic, este una foarte fina. In plus ambele situatii impart un numitor comun : necesita discernamant pentru a fi corectate.Avem suficiente probleme cand vine vorba de spirit civic si politete in general, si de aceea ar fi o victorie daca ne-am invinge macar pornirile acestea pastorale.

Publicitate