Orasul citeste

Lecturi Urbane – ati auzit voi de acest proiect? Daca raspunsul este afirmativ, atunci aveti tot respectul meu. Daca raspunsul este negativ, atunci bagati si voi capul in nisip alaturi de mine.  Lecturi urbane este “un proiect de implicare sociala” care are drept obiectiv starnirea gustului si curiozitatii pentru citit.

Mergand mai departe cu explicatia si aducand-o pe pamant eu va spun ca sunt un grup de oameni, majoritatea tineri, care au incredere in carti ca mijloc de a shimba fata Romaniei. Spun Romaniei pentru ca acest demers a inceput in Bucuresti, dar a continuat in alte 15 orase.

Cand 100 de oameni se urca in metrou cu cate o carte in mana si citesc linistiti unul langa celalalt si impart calatorilor cate un volum cu o dedicatie scrisa de mana, eu tind sa cred ca are o urma, fie ea si frageda, de impact social.

Eu unul cred ca as fi usor nedumerit cand as vedea prima data  o

Publicitate

The Slide

Am tot gasit clipul asta pe vreo 2-3 pagini de internet. In cele din urma chiar mi-a starnit curiozitatea si am intrat sa il urmaresc. Iar acum il dau si eu mai departe. Enjoy the slide !

Toleranta opiniei

Nu sufar sa imi dicteze altcineva ce e de facut si ce trebuie urmat. Nimic nou, cu totii avem aceasta vanitate. Sunt sigur.

Insa pentru mine problema este mai complexa decat un orgoliu lezat; ea aluneca in invadarea spatiului meu personal. Chiar daca vorbim de un spatiu personal intelectual, tot imi este greu de suportat ca cineva sa-mi cenzureze ideile pentru a si le promova pe cele proprii. Nu am inteles niciodata de ce oamenii isi pierd atat de usor simtul situarii intr-o discutie si transforma dialogul in tribuna convingerilor personale. Atunci cand urmaresc fortat sfatul cuiva sunt intr-o primejdie iminenta, pentru ca sfatul este al lui, dar punerea in practica este a mea. Deci revin la idea ca nu este vorba de orgoliu, ci de modul in care constrans de imprejurari ajung sa imi asum

Incepe Bookfest

Incepand cu aceasta dimineata la Romexpo debuteaza Salonul de Carte Bookfest – editia 2010 si va ramane aici timp de 5 zile. Nu intru in detalii despre ce carti urmeaza sa fie lansate sau despre ce persoane aproape de sufletul cititorilor romani vor fi prezente insa va redau mai departe un comunicat de presa intitulat Negru pe Alb la Bookfest, mesajul emblema as spune eu, al editiei de anul acesta :

 

„Stradă. Clădiri. Autobuze. Chipuri. Telefoane şi muzică în căşti. Suntem călători grăbiţi: uităm adesea de copaci şi de cer, nu avem vreme să ne oprim, ne pierdem în noianul obligativităţilor zilnice. Ne grăbim să ajungem la serviciu, schiţăm zâmbete de complezenţă, bem în fugă o cafea, încercăm să păcălim traficul, să plătim facturile, să facem

Film – Nowhere Boy

Este o productie care are drept obiectiv cativa ani din viata lui John Lenonn aflat in pragul maturitatii. Filmul a fost lansat in Marea Britanie de ceva vreme (chiar din 2009) insa in Statele unite va aparea pe 8 octombrie anul acesta (este sincronizata cu implinirea a 70 de ani de la nasterea artistului).

La noi se pare ca apare intre cele doua date, mai exact saptamana aceasta este programata premiera in cadrul Salii Union a Cinematecii. Din scurtele mele cautari am am aflat ca filmul are la baza o biografie scrisa de sora vitrega a artistului. In linii mari este vorba de adolescentul John Lenonn si drumul sau spre a deveni muzician. Daca doriti cateva secvente la cald, am si

Vine valul, nu ia calul

Exista o frumusete a vietii de la tara in simplitatea ei, asa cum exista o placere in a trai verva vietii de la oras.  Ce mi se pare cu adevarat monstruos totusi este o intrepatrundere a celor doua lumi pe un teritoriu impartit in comun.

Nu spun ca oamenii ar trebui acum sa ramana ca niste soareci de laborator in locul in care s-au nascut, au trait, fara a incerca ceva nou. Nu spun ca oamenii de la sate ar trebui si astazi sa joace la hora sambata seara, in timp ce semenii de la oras isi pun toalele de fandoseala si merg sa dea din maini in ritm de

AC/DC – Highway to Hell cu escala la vama Nadlac

Nu stiu cati din voi au fost printre cei 65.000 de oameni prezenti la concertul AC/DC, dar eu m-am numarat printre cei care au mers. Spectacole de amploare am reusit sa mai vad pana acum, si inca am avut parte de concerte care mi-au mers la suflet mai mult decat ce am vazut la Bucuresti pe 16 mai. Insa organizarea spectacolului a fost de neegalat. Oamenii au venit sa  cante, si-au dat duhul pe scena, au imitat chiar si un numar de striptease – intr-un cuvant : au convins multimea ca nu au dat